Articole
BZZZZ, PAC SI AUUUU!!! – varianta stiintifica (I)
oct.
”Omul ajuta albina sa traiasca – ALBINA il invata cum sa munceasca si apoi sa traiasca BINE, sanatos, alaturi de ALBINE.”- anonim.
Stiinta spune ca…
Fosilele dovedesc ca albinele au in spate cel putin 150 de milioane ani de evolutie. Nu se stie insa in urma cu cat timp oamenii au descoperit comoara ascunsa in stupii lor. Exista picturi in pesterile din Spania care arata ca acum mai bine de 7.000 de ani, omul descoperise apicultura si manca miere.
PENTRU A FACE JUMATATE DE KILOGRAM DE MIERE, UN ROI DE ALBINE ZBOARA APROXIMATIV 20.000 DE KILOMETRI SI CULEGE POLENUL DIN CIRCA 6 MILIOANE DE FLORI
Albinele sunt insecte zburatoare, clasificate in cadrul superfamiliei Apoidea din cadrul subordinului Apocrita. Acest ordin mai contine viespile si furnicile, care se hranesc cu nectarul florilor (ca sursa de energie gratie continutului de zaharuri) si cu polen (ca sursa de proteine, folosit mai mult la hranirea larvelor), activitate ce se soldeaza cu polenizarea florilor si, in unele cazuri, cu producerea mierii si cerii.
Astfel, polenul pe care abinele, in mod inevitabil il pierd in deplasarea lor de la o floare la alta, este important pentru plante. O parte din polen cade pe pistilul (structura reproductiva) altor flori din aceeasi specie, ducand la polenizarea incrucisata. Albinele sunt, de fapt, cele mai importante insecte polenizatoare. Interdependenta intre ele si plante fac din acestea un excelent exemplu al unui tip de simbioza cunoscuta ca „mutualism”. Aceasta reprezinta o asociere intre organisme diferite care este avantajoasa pentru ambele parti.
Pe de alta parte unele specii de albine produc miere din nectar. Albinele de miere si albinele fara ac aduna mari cantitati de miere. Aceasta caracteristica este exploatata de apicultori care recolteaza mierea pentru consumul uman
Albinele sunt raspandite pe intreg globul, facand exceptie cele mai inalte altitudini, regiunile polare si unele mici insule oceanice. Cea mai mare diversitate de specii de albine se gaseste in regiunile calde, aride sau semiaride, America de Sud si Mexic.
DURATA DE VIATA A TRANTORILOR ESTE INTRE DOUA SI OPT SAPTAMANI. ACEASTA VARIAZA IN FUNCTIE DE SEZON (ACTIV SAU PERIOADA DE REPAUS) SI DE ZONA GEOGRAFICA.
Durata de viata a albinei lucratoare depinde de gradul de uzura ca urmare a activitatilor intense desfasurate de aceasta (cresterea puietului si activitatea de cules nectar si polen). Astfel, albinele eclozate in sezonul activ (din primavara, martie pana vara, in jurul lunii august) traiesc numai 40 de zile. Albinele eclozate toamna traiesc pana in primavara viitoare, cand se face schimbul de generatii (6-9 luni).
Matca este cea mai longeviva dintre membrii familiei de albine putand trai pana la 8 an. Ea este insa eficienta economic doar un an-doi, dupa care trebuie schimbata. Este activa pe toata perioada vietii putand depune 1500-2500 si chiar 3000 de oua in 24 de ore in luna iunie. In aceasta perioada de ponta intensa regina este atent ingrijita si bine hranita de albinele din suita sa. In familiile de albine care mor iarna din cauza lipsei hranei, matca este ultima care moare, fiind hranita cu ultima picatura de miere.
Numarul speciilor cunoscute este de aproximativ 20.000 dar, probabil, sunt foarte multe alte specii care asteapta inca sa fie descoperite.
Multe specii de albine sunt putin cunoscute. Cea mai mica albina este cea pitica (Trigona minima) cu lungimea de circa 2,1 mm (5/64″). Cea mai mare albina din lume este Megachile pluto, care poate atinge lungimea de 39 mm (1,5″). Tipurile cel mai comune de albine din emisfera nordica sunt speciile de Halictidae, sau albinele atrase de transpiratie. Ele sunt niste albine mici care adesea sunt considerate in mod gresit viespi sau muste. Cea mai cunoscuta specie de albine este albina europeana (Apis mellifera).
In curand: BZZZZ, PAC SI AUUUU!!! – varianta stiintifico-populara (II)